23 nov. Despresia postpartum și impactul asupra nou-născutului
SARCINA ȘI DEPRESIA POST-PARTUM
Unul din momentele cele mai frumoase din viața unui om, dacă nu cel mai frumos, este apariția unui copil. Este un moment așteptat cu emoție de părinți, dar în special de mamă, care timp de 9 luni are șansa să experimenteze o perioadă miraculoasă, când în pântecele său are loc o minune.
Cel mai spectaculos eveniment al umanității este pe cale să se întâmple: apariția unei ființe vii, complexe, echipată cu toate funcțiile și mecanismele necesare supraviețuirii în mediul terestru.
Deși oamenii de știință au reușit să explice în mare măsură fenomenul în sine, rămâne totuși o enigmă cum e posibil ca milioane de procese chimice, electrice, fizice să se desfășoare într-o succesiune perfectă și identică pentru întreaga rasă umană?!
Încă din timpul sarcinii, cele mai multe mame își încep lunga călătorie a noii calități de părinte imaginându-se cu emotie în diferite ipostaze alături de bebeluș, și mai mult de atât, vizualizând diferite acțiuni care țin de natura umană: cum învață să vorbească și să meargă, cum devine o ființă perfect adaptată la mediul social.
Sarcina este o perioadă de adaptare fizio-patologică și psiho-socială în viața unei femei. Deși este un moment de bucurie, totuși multe femei experimentează un anumit grad de anxietate, îngrijorare și teamă cu privire la propria sănătate precum și a copilului ce va veni pe lume, dar și cu privire la travaliu și nașterea în sine.
De asemenea îngrijorările cu privire la problemele sociale, financiare, profesionale și relaționale pot să crească în mod îngrijorător nivelul de stres, ceea ce duce la apariția complicațiilor în timpul sarcinii, dar și după naștere.
Cu toate acestea în timp ce stresul ușor până la moderat poate fi tolerat, o creștere semnificativă a nivelului de hormoni ai stresului poate compromite sănătatea psihica a mamei și a copilului, precum și modul în care ei relaționează, deci implicit atașamentul mamă-copil.
Este binecunoscut faptul că imediat după naștere nivelul anumitor hormoni are o scădere bruscă, ceea ce determină o ușoară alterare a stării emoționale. Acest fapt este însă periculos în cazul femeilor care au deja un fond depresiv, sau care au trecut printr-o depresie anterior sarcinii.
Unele mame simt o anumită tristețe după naștere („baby blues”), ceea ce reprezintă o labilitate emoțională normală. Se poate manifesta în primele câteva zile cu plâns aparent fară motiv și schimbări bruște de dispoziție, însă aceste stări dispar relativ rapid, în maxim 3 săptămâni. Astfel de modificări nu au consecinte pe termen lung asupra relaționării cu nou-născutul.
Însă în cazul depresiei post partum, aceste simptome sunt severe. Proaspăta mamă are o dispoziție proastă, nu găsește motive de bucurie, scade sau crește apetitul alimentar, are agitație sau lentoare psihică, tulburări de somn, oboseală excesivă, îi scade capacitatea de concentrare și foarte grav, are gânduri suicidale.
Conform statisticilor, apariția depresiei postpartum (după naștere) are o incidență de 15% între femei și afectează în mod dramatic relația dintre mama și nou-născut.
Netratată, depresia post- partum poate dura un an sau mai mult.
Așa cum este descrisă teoria atașamentului de către John Bowlby și Mary Ainsworth, au fost identificate urmatoarele tipuri de atașament: atașament securizant, atașament nesigur-evitant, atașament nesigur-ambivalent, atașament dezorganizat. Primele 6 luni de viață au cea mai mare pondere în cristalizarea tipului de atașament. Fenomenul posedă un grad de plasticitate, comportamentul asociat atașamentului se modifică în funcție de experiențele avute pe tot parcursul copilăriei.
De aceea rolul acestei patologii (depresia post-partum) în crearea atașamentului mamă-copil este de maximă importantă.
La aceasta vârstă comunicarea nu este verbală , ea se face prin gesturi, prin vocea mamei, prin postura ei, față în față, iar copilul reacționează “învățând” răspunsuri emoționale pe măsură ce interacționează cu mama.
De aceea o patologie de tipul depresie post-partum are un impact major asupra atașamentului mamă-copil, mai ales dacă ea se întinde pe o perioadă mai mare de timp. În timpul acestei perioade mama este incapabilă să ofere empatie și gesturi securizante pentru copilul ei.
Bebelușii își dezvolta capacitățile senzoriale, în special mirosul, gustul și atingerea pentru a putea interacționa cu mediul înconjurător. În timp ce se privesc, îngrijitorul (de obicei mama) și sugarul se angajează în comunicări faciale, vocale și gestuale non-conștiente și spontane.
ROLUL NEUROSTIINTELOR IN DEPISTAREA LA TIMP A DEPRESIEI POST-PARTUM – IMPACTUL SCHIMBĂRILOR HORMONALE ASUPRA MAMEI SI NOU-NĂSCUTULUI.
Un rol imortant în generarea și consolidarea atașamentului mamă-copil îl au mecanismele neuro-endocrine la mamă și nou născut.
Studii neuro-endocrine precum și studii comportamentale efectuate pe mai multe specii de mamifere au demonstrat că endorfinele, vasopresina și oxitocina sunt implicate direct în formarea și menținerea atașamentului între indivizi, deci implicit între mamă și nou-născut. Contactul direct dintre mamă și copil și dezvoltarea acestui tip de atașament mamă-nou-născut, este reglat de endorfine, care sunt asociate cu starea de euforie, bucurie, placere.
De asememea un alt aspect important este dereglarea nivelului neurotransmițătorilor, care are un rol major în declanșarea stărilor de anxietate în timpul sarcinii. Anxietatea în timpul sarcinii este asociată cu dereglarea nivelului neurotrasmițătorilor precum și cu modificări endocrine importante.
Din cele de mai sus putem trage concluzia că un bebeluș a cărui mamă suferă de depresie post-partum netratată corespunzător și la timp, este susceptibil să dezvolte un atașament de tipul nesigur-evitant, nesigur-ambivalent, sau dezorganizat. În relațiile intersociale de mai târziu, de la grădiniță de exemplu, manifestă mai putină fantezie și afectivitate pozitivă în timpul jocului, se concentrează mai greu pe perioade mai lungi, au o încredere în sine scăzută și pot manifesta la rândul lor simptome depresive.
un articol de Liliana Ștefan, terapeut
No Comments